Îmi doream de ceva vreme să explorez renumita regiune vini-viticolă Dealu Mare și uite că am fost invitați prin intermediul AsBO de către Asociația Dealu Mare să participăm la un eveniment organizat de ei în 3 din podgoriile aflate în această zonă.
Traseul pe care am mers împreună cu colegii de la AsBO este numărul 1, o variantă pentru o singură zi.
Vinurile degustate au fost suficiente și am avut prilejul să încercăm cel puțin 6 sortimente la fiecare cramă.
Noi am pornit la drum dis de dimineață, în jurul orei 6 și am ales să călătorim cu trenul cam așa cum mergem în excursii in studenție 😊
Experiența drumului a fost una aparte. Cu SofTrans am beneficiat de condiții de calitate superioară celor cu care suntem obișnuiți în trenurile din România. Totuși, pe ruta București-Ploiești am putut observa încă odată atât proasta organizare a autorităților cât și lipsa manierelor la navetiștii români.
România și românii mai au multe de învățat până sa poată exploata cel puțin optim posibilitățile turistice ale locurilor.
Deși demersul Asociației Dealu Mare este unul lăudabil mai sunt multe aspecte de reparat. Întârzierea de mai bine de o oră a autocarului care trebuia sa vină de la București și să ne ducă la podgorii a făcut, probabil, ca ultima podgorie din cele 3, DaVino, să își încalce promisiunea făcută prin organizatori de a ne servi și bucate mult așteptate după o zi lungă de gustat vinuri.
Totuși, în România, există multă omenie și români sufletiști și ospitalieri reușesc de cele mai multe ori să compenseze neajunsurile altor rotițe cu „pas trișat” din turismul românesc.
Așa am avut și noi noroc ca pe lângă vinurile de înaltă clasă să găsim și gazde minunate și bucatele alese la Domeniul Aristiței. Aici am avut parte de o primire călduroasă care a șters toată oboseala și supărarea cauzată de experiența drumului.
Așa că am început temerari cu câteva gustări potrivite pentru ca mai apoi să devenim vizionari prin vinurile și metaforele ce bine denumesc deosebita gamă cu care ne-am mângâiat papilele și sufletul la Domeniul Aristiței.
Am plecat cu gândul la vinuri și la pâinea caldă și proaspătă de la Domeniul Aristiței. Nu am mers însă prea mult că gazdele, printre care și cunoscutul oenolog Bogdan Dumitrescu ne-a simțit regretul așa că ne-a îndemnat să luăm cu noi una din pâinile calde care zăcea la fel de neînțeleasă și supărată cum eram și noi că eram în întârziere și trebuia să plecăm.
Eu unul am mai plecat și cu o sticlă de Riesling Reserva 2020 din gama Vizionar cumpărată la preț preferențial de la crama boutique Domeniul Aristiței de la Valea Călugărească.
Am pornit apoi mai departe spre crama Dagon, aflată nu departe, în Valea Nucetului.
Aici ne-a întâmpinat o cu totul altă atmosferă, una inspirată de cei doi tineri vinificatori pasionați de vinuri care au pus împreună bazele cramei și au cutreierat, după cum povesteau, cu valiza cu vinuri prin Marea Britanie pentru a face cunoscute vinurile lor obținute prin fermentare cu drojdii sălbatice.
Nu le-a prins rău strădania de a prezenta vinurile în afara țării pentru ca un procent important din producția acestei crame boutique merge la export, iar vânzare se bazează în special pe comenzi online.
Cele 15 ha de viță de vie sunt materialul perfect prin care tânăra echipă de la Dagon Clan poate să inoveze și să caute gusturi noi.
După ce am gustat din vinuri am avut ocazia să vizităm un beci brâncovenesc aflat în perimetrul cramei pe care cei doi vinificatori își doresc să îl foloseasca și pe care l-au reconditionat pentru a fi vizitat. Dacă proprietarul, care dorește să îl lase moștenire, se lasă convins că o va duce mai bine în grija celor de la Dagon, acest beci poate deveni un important obiectiv turistic al zonei.
Am plecat și de la ei cu unul din vinurile care m-a impresionat cel mai mult – un roșu JAR SR din 2017.
Ultima dintre crame fusese pomul cel mai lăudat dintre cele trei dar, după cum spune și zicala, nu a fost pe măsura așteptărilor. Am primit spre degustare vinurile din gama low-end și ne-au cam ghiorțăit mațele pentru că nu am primit nici măcar o alună. Am plecat cu impresia că această cramă își dorește să se axeze mai mult pe producție decât pe promovarea unui specific local.
Dar poate ca sunt eu subiect-obiectiv și atunci vă indrept spre blogul unui oenolog avizat, Lenu.
Cea de-a doua zi din evadarea blogosferică, petrecută în Ploiești, nu s-a lăsat mai prejos și am avut prilejul să descoperim un oraș cu mult potențial.
Pentru mine descoperirea ce mai de succes a fost la categoria gastronomie când am gasit un restaurant fusion cusine asiatic care m-a surprins foarte plăcut: Wokul Magic
Am încăput toți și am dat gata și vre-un metru de bere.
Așa da evadare!
