Domeniul Vila Dobrușa și-a deschis porțile pentru iubitorii vinului în vara anului 2011. Acesta cuprinde conacul, crama AVINCIS, 40 hectare de viță de vie, mai multe hectare de pădure și amenajarea peisagistică, toate îmbinate într-un mod unic, ce dau acestui loc un farmec aparte.
AVINCIS este continuarea unei povești de familie, cu pasiune pentru vinuri și lucru bine făcut, care a început încă din anul 1927. Atunci, Maria și Iancu Râmniceanu, numit ofițer al armatei române de Ionel Brătianu, au cumpărat în Drăgășani, un conac în stil neoromânesc pur, inspirat din arhitectura ctitoriilor brâncovenești, înconjurat de vii.
În anul 2007 strănepoata lor Cristiana, alături de soțul său Valeriu Stoica, s-au reîntors pe domeniul de familie unde au dat o viață nouă acestui loc si totodată ne-au oferit prilejul de a redescoperi miracolul viei al vinurilor și al tradițiilor locului.
Crama Avincis de pe Domeniul Vila Dobrușa a fost inaugurată în a doua zi de Rusalii a anului 2011.
Pentru a celebra bucuria acelor zile, în fiecare an familia Stoica organizează pentru prieteni un eveniment, Picnicul Avincis. Adevarata fericire trebuie impartasita cu cei dragi, vibrațiile pozitive se direcționează către ei și astfel lumea devine mai bună. Atât eu cât și colegii mei de la Asociația Bloggerilor Olteni am fost onorați să putem da curs invitației organizatorilor și să participăm la acest eveniment inedit.
În credința populară, Rusaliile sunt spiritele morților care, după ce au părăsit mormintele la Joimari și au petrecut Paștile cu cei vii, refuză să se mai întoarcă în locurile lor de sub pământ și încep să facă rele oamenilor.
Pentru a le îmbuna, oamenii, care evitau să le spună Rusalii, le-au dat diferite nume: iele, zâne sau frumoase. Există superstiția că aceste spirite stau pe lângă izvoare și pot, prin cântecele lor, să ia mințile oamenilor și să-i îmbolnăvească.
Boala seamănă, se spune în popor, cu o transă ce nu poate fi înlăturată decât de puterea dansului călușarilor.
Ne-am văzut salvați când la sărbătoarea noastră și-au făcut apariția călușarii de la Ansamblul Strugurelul.
Călușul este un ritual vechi de secole, o valoroasă creație populară de origine precreștină și un spectacol impresionant, fiind primul dans românesc înscris în Lista Capodoperelor Patrimoniului Oral și Imaterial al Omenirii (Masterpieces of the Oral and Intangible Heritages of Humanity) a UNESCO pe 25 noiembrie 2005.
Ritualul călușului nu a fost singurul prezent, dar dintre toate unul a reflectat profilul viticol al zonei ca parte din ritualurile agrare care dominau spiritualitatea strămoșilor noștri și asta în contextul regăsirii dintre om și natura care îi oferă și îi întreține viața.
Fiecare dintre comunitățile sătești se caracterizează prin elemente tradiționale legate de cultura locului, dar acest joc mi s-a părut special. Fetele și flăcăii purtau ghirlande din frunze de viță de vie și araci, iar cu ajutorul lor au redat prin dans tot parcursul viței de vie de la plantare până la culesul de roade. Frumusețea jocului a mai fost accentuată și de eleganța costumului popular, învolburarea fustelor si a fotelor au fost puse în valoare prin piruetele tinerelor dansatoare susținute ferm în dans de către băieți.
După ce am servit bucatele delicioase pregătite cu mare pricepere în bucătăria Cramei Avincis, nu putea lipsi un pahar de vin zămislit chiar din roadele podgoriei Avincis.
Am ales Cuveé Grandiflora, un cupaj de măiestrie între Merlot, Cabernet Sauvignon și Negru de Drăgășani din anul de glorie 2013. Cuvintele nu pot descrie explozia de arome și senzații cu care am fost desfătat de acest vin al armoniei perfecte dintre maturitate, fermitate, rafinament.
Când am plecat, am făcut o plecăciune în fa teiului ce parcă străjuiește locul de puterea vătămătoare a ielelor. E o mare bucurie că nu am aflat și nu vom știi cât de dăunătoare ar fi fost prezența ielelor dacă teiul și călușarii n-ar fi fost alături de noi. Cert e că eu am văzut numai oameni bucuroși și plini de viață ceea ce denotă că au făcut o treabă minunată. Nicio urmă de iele.
